A Danubian HOWL voi sunteţi începutul şi sfârşitul evangheliei,

cei din baruri şi cei de la morgă,

cei din spitale şi cei din puşcării,

cei din siberia şi cei de peste ape,

cei de la capătul lumii şi cei de sub pământ.

chiar dacă alcoolul s-ar ridica împotriva noastră,

chiar dacă mă clatin şi gura îmi va rămâne închisă,

chiar dacă cei sfinţi se vor ruşina de grumazul meu

şi vor cleveti cu votca în mână,

cine va ocărî frumuseţea va fi izbăvit.

iubi, iubi, nimeni nu mai vrea nimic, cântau beţivii tolăniţi pe ponton

şi broscuţe verzi curgeau în dunăre.

iubi, iubi, ce se-ntâmplă când e noapte, mârâiau câinii pe malul balcanic

şi broscuţe verzi curgeau în dunăre.

vinul galben se prelingea peste mansarda orientală şi îngerii de lemn,

vinul roşu al fiului sfânt se făcuse vin de conac prăbuşit,

şato falit, şato falit în fluviu prăbuşit, cântau beţivii tolăniţi pe ponton

şi dunărea curgea cu broscuţe verzi peste ferma de struţi şi cramele părăsite,

peste hala poporului şi edenul din ferentari,

peste avioanele cu muncitori la negru, peste machu picchu şi statuia libertăţii.

fericită-i lumea-n care nu ne-am născut, cântau beţivii tolăniţi pe ponton

şi dunărea curgea peste turnul eiffel şi big ben,
peste coloanele lui herakles şi biserica sfântul mihail.

fericite-s femeile care ne-au dat să mâncăm ceai cu pâine

când adidaşii de porc putrezeau în subsoluri,

fericiţi bărbaţii care scriau din ospicii epistole către dumnezeul cimentului

şi dunărea curgea peste piramida lui keops şi burj al arab,

peste vezuviu şi popocatepetl,

peste grădini de exterminare şi tancuri mesianice.

fericit pământul în care ne vărsăm maţele amestecate cu genialitatea şi resturile de salam,

fericiţi plozii călătorind aruncaţi prin veceu

şi dunărea curgea peste zidul chinezesc şi oracolul de la delphi,

peste colosseum şi santa maria degli angeli,

peste cimitirul vesel şi muzeul madame tussaud.

fericiţi bărbaţii care-şi băteau soţiile pentru prosperitatea paradisului casnic,

fericiţi cumpărătorii de bmv-uri, lăsând frigiderele goale şi închinându-se sfinţilor cartofi,

fericiţi poeţii care făceau pe ei, îngropându-şi viziunile în vezica urinară

şi haleluind cu ficatul explodat,

fericiţi cacademicienii care practicau clisma binelui comun, trăind nostalgii de soia

şi dunărea curgea peste căminele studenţeşti şi biblioteca din alexandria,

peste sagrada familia şi bidonvilurile din peru,

peste marea moartă, marmara şi mississippi.

fericite bunicile croşetând ciorapi de lână şi fesuri,

fericiţi credincioşii care dau bisericii parale mototolite,

fericiţi taximetriştii în cohorte de vizionari ai străzii, mirosind nuferii oraşului

şi dunărea curgea peste benzinării şi pompe funebre,

peste globul lui shakespeare şi teatrul securităţii,

peste walk of fame şi vilele extraterestre din malibu.

fericiţi ţăranii vânzând ceapă şi roşii pentru funcţionarele de la bancă,

fericiţi boşorogii care fac din limba de lemn un tezaur al ţării,

fericiţi poeţii cu fracturi multiple şi facturi de plătit ultimei viziuni,

fericită imaculata concepţie înainte de ´89 când femeile îşi provocau avort

şi dunărea curgea cu şato falit, vin prăbuşit peste abatoarele deratizate de preoţi,

peste neverland, wonderland şi alte ţinuturi de dincolo,

peste efes, smirna, pergam, tiatira, sardes, filadelfia şi laodicea,

morfină a ultimei viziuni pentru profeţii care nu se-nalţă la cer,

morfină a idioţilor care s-au baricadat în closete virtuale,

morfină a tomberoanelor cu mâncare stricată,

aruncată de românii mărinimoşi care gătesc pentru şobolani,

morfină a septuagintei când preoţii se-mbracă de la prada, armani, versace,

gaultier, dior, valentino şi strănută în batiste de aur,

morfină a lichidelor sacre şi a moaştelor de mătase putregăită,

morfină a tinerilor care se-nchină sticlei cu alcool rafinat de parcă ar intra în biserică,

morfină a morgii în care se face sex cu poeţi naţionali,

morfină a geniului ca mit când venerăm purgative pentru funcţii cacademice,

morfină a poeziei-prezervativ pentru nonagenarii în comuniune cu natura,

visând crematoriul varicelor,           

morfină a intelighenţiei strivite de bocancii politicienilor care se scarpină cu telefonul de platină,

morfină a tinerilor care trăiesc în fabrici de lumânări,

morfină a părinţilor uitaţi printre piersici şi căpşuni,

morfină a mamelor cu fii omorâţi şi a taţilor cu boaşe de var,

morfină a dunării curgând peste casiopeia şi andromeda,

peste hidra australă şi cameleonul,

peste crucea sudului şi părul berenicei.

m-am întors să văd glasul care-mi vorbea,

şi când m-am întors am văzut pontonul prăbuşit.

am fost mort şi iată că sunt viu,

am luat sexul şi l-am aşezat în locul buzelor,

am luat pământul şi l-am aşezat în locul apelor,

am luat cârciuma şi am aşezat-o în locul văzduhului,

am luat spitalele şi le-am făcut odăi în pustiu,

am luat orfanii şi i-am făcut orfani,

am luat ura şi am făcut-o pansament,

am luat alcoolul şi l-am prefăcut în tămâie,

am luat narcisiacii şi le-am spus iubiţi-vă

asemeni şobolanilor fugind de otravă,

am luat mamele şi le-am arătat fiii spunându-le

iubiţi-i chiar dacă sunt beţivi şi tabagici,

nimic nu-i mai cumplit decât un fiu mort,

am luat văduva şi am coborât-o în mormântul bărbatului ei spunându-i

nu-mi stă în putere să-l fac viu,

am luat nebunii şi le-am spus să înnebunească,

nimic nu-i mai presus de nebunie,

am luat preoţii şi le-am spus sfinţiţi-vă,

nimic nu-i mai presus de dumnezeul cimentului,

am luat bărbatul şi l-am lipit de femeie spunându-i

iubeşte-o pe ovarele ei se înalţă văzduhul.

m-am întors să văd glasul care-mi vorbea,

când l-am văzut, am căzut la picioarele lui ca mort.

ce se-ntâmplă când e noapte, cântau beţivii tolăniţi pe ponton,

dunăre, şato falit, vin şi fluviu prăbuşit peste america şi asia, peste atlantida şi australia,

peste cometa halley şi steaua nemesis.

el şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis:

dacă este cineva dator fricii

când frica ne-a strâns pe toţi în basilică şi ne-a făcut beţivi cu sânge albastru,

când frica ne-a înnodat limbile ca pe nişte funii

să nu mărturisim despre ţinutul unde frica sfârşeşte,

când frica ne-a pizmuit de frică picurându-şi saliva peste ochii tabula rasa,

când frica ne-a construit tarabe unde se vând indulgenţe pentru frică

şi ne-a miruit cu untdelemnul deriziunii,

când frica ne-a răstălmăcit viziunile şi le-a preschimbat în sentinţe de moarte,

când am uitat să ne fie frică la megafonul din piaţa universităţii bucureşti 1990

şi frica flower power s-a pogorât în grădina maicii domnului,

dacă este cineva dator fricii

când suntem profeţi ai periferiei şi ocărâm frumuseţea,

când suntem mândria apartamentelor insalubre şi a părinţilor rataţi,

când suntem chelneri cu facultate în cluburi de burduhoţi,

când suntem poeţi şi ne împărţim în haite, când suntem haite şi murim ca poeţi, 

dacă este cineva dator fricii

când balconul e uscătoria hainelor de la second hand

şi tribuna de unde ne trimitem copiii să cumpere pâine şi bere,

când creştem găini în garaj şi spălăm covoare lângă tomberon,

când umplem casa de bibelouri şi punem termopane la biserici,

când ficatul pluteşte pe litri de mescalină şi nou-născuţii sunt incendiaţi în spitale,

când western union preschimbă în euro sângele emigranţilor,

când a sosit anotimpul mănuşilor de cauciuc,

când moartea e un pompier amnezic şi dunărea curge fierbinte prin intestine,

dacă este cineva dator fricii

să scrie despre lucrurile care sunt şi care vor fi,

căci el este cel dintâi şi cel de pe urmă,
ultima profeţie

ultima călătorie

ultima euharistie

ultima absenţă

ultima morfină

ultima viaţă

ultima atingere

ultima epidermă

ultima salivă

ultima grădină

ultimul alcool

ultimul delir

ultima nebunie

ultima înviere

ultima religie

ultimul întuneric

ultimul wasteland

ultimul exil

ultima spaimă

ultimul limbaj

ultima viziune

ultima evanghelie.

 

the ecstasy of saint markon

 

you are the beginning and the end of the gospel,

those in bars and those at the morgue,

those in hospitals and those in jails,

those in siberia and those from across the waters,

those on the world’s edge and those beneath the ground.

were alcohol to rise against us,

were i to stagger and keep my mouth shut,

were holy men to feel mortified by my nape

and dish the dirt, vodka in their hands,

even then, whoever basheth beauty shall be redeemed.

honey, honey, no one wants nothing anymore, the drunken slouches chanted on the wharf

and little green frogs flowed into the danube.

honey, honey, what happens when it’s night time, the dogs growled on the balkan shore

and little green frogs flowed into the danube.

the amber wine was trickling across the oriental attic and the wooden angels,

the holy son’s red wine was turning into bankrupt mansion wine,

shato fail-it, shato fail-it into the river plummeted, the drunken slouches chanted on the wharf

and the danube flowed with little green frogs over the ostrich farm and derelict wine cellars,

over the people’s market and the ferentari eden,

over aircraft packed with illegal workers, over machu picchu and the statue of liberty.

blessed be the world we weren’t born in, the drunken slouches chanted on the wharf

and the danube flowed over the eiffel tower and big ben,

over the pillars of hercules and saint michael’s church.
blessed be the women who fed us on bread and tea

while pig knuckles were rotting away in the basements,

blessed be the men from the bedlams who wrote epistles to the god of cement

and the danube flowed over the pyramid of khufu and the burj al arab,

over the vesuvius and popocatepetl,

over extermination gardens and messianic tanks.

blessed be the earth into which we discharge our entrails mixed with genius and salami scraps,

blessed be the travelling sucklings who’ve been shoved into toilets

and the danube flowed over the chinese wall and the delphic oracle,

over the coliseum and the santa maria degli angeli,

over the merry cemetery and madame tussaud’s.

blessed be the men who thrashed their wives for the welfare of marital paradise,

blessed be the bmw buyers, emptying their fridges and worshipping holy potatoes,

blessed be the poets who pissed themselves, burying their burrows in the urinary bladder

and hallelujahing with exploded livers,

blessed be the crapademicians who practised the enema of common wealth, indulging in soy nostalgias

and the danube flowed over the students’ dorms and the library of alexandria,

over the sagrada familia and the peruvian bidonvilles,

over the dead sea, the marmara and the mississippi.

blessed be the grandmothers knitting woollen socks and fezzes,

blessed be the faithful who give rumpled banknotes to the church,

blessed be the taxi drivers in cohorts of street visionaries, smelling the city’s water lilies

and the danube flowed over gas stations and funeral houses,

over shakespeare’s globe and the security’s theatre,

over the walk of fame and the extraterrestrial mansions in malibu.

blessed be the farmers selling onions and tomatoes to the bank tellers,

blessed be the gaffers who make a national thesaurus out of the wooden tongue,

blessed be the poets with multiple fractures and bills to pay for the latest burrow,

blessed be the immaculate conception before ’89 when women had self-induced abortions

and the danube flowed with shato fail-it, plummeted wine over priest-disinfected abattoirs,

over neverland, wonderland and other realms from beyond,

over ephesus, smyrna, pergamos, thyatira, sardis, philadelphia and laodicea,

morphine of the last vision for prophets who don’t ascend to heaven,

morphine of idiots who have barricaded themselves inside virtual closets,

morphine of dumpsters with spoiled food,

thrown away by magnanimous romanians who cook for the rats,

morphine of the septuagint when priests wear prada, armani, versace,

gaultier, dior, valentine and sneeze into golden handkerchiefs,

morphine of sacred liquids and of putrid silk relics,

morphine of the youth who worship a bottle of spirits as if they were entering a church,

morphine of the morgue where they’re having sex with the national poets,

morphine of the genius myth when we worship purgatives for crapademic functions,

morphine of condom-poetry for nonagenarians in communion with nature,

dreaming of a varicose crematorium,

morphine of the intelligentsia crushed under the boots of politicians scratching themselves with platinum phones,

morphine of young people who live in candle factories,

morphine of parents forsaken amongst peaches and strawberries,

morphine of mothers with murdered sons and of fathers with limestone balls,

morphine of the danube flowing over cassiopeia and andromeda,

over the austral hydra and the chameleon,

over the southern cross and berenice’s hair.

i turned around to see the voice that spoke to me,

and when around i turned i saw the wharf had plummeted.

i am he that liveth and was dead,

i took the sex and put it instead of the lips,

i took the earth and put it instead of the waters,

i took the alehouse and put it instead of the sky,

i took the hospitals and turned them into desert chambers,

i took the orphans and turned them into orphans,

i took hatred and turned it into bandage,

i took alcohol and turned it into incense,

i took narcissists and told them love thyselves

like rats shunning poison,

i took the mothers and showed them their sons saying to them

love them even if they’re drunkards and smoke addicts

nothing’s as atrocious as the death of a son,

i took the widow and climbed her down into her husband’s grave saying to her

it lieth not in my power to make him alive,

i took the madmen and told them to go mad,

nothing is above madness,

i took the priests and told them hallow thyselves,

nothing is above the god of cement,

i took the man and glued him to the woman saying to him

love her for upon her ovaries the sky is erected.

i turned around to see the voice that spoke to me,

when i saw it, i dropped like dead at its feet.

what happens when it’s night time, the drunken slouches chanted on the wharf,

the danube, shato fail-it, wine and river plummeted over america and asia, over atlantis and australia,

over comet halley and the nemesis star.

he put his right hand on me and said:

if anyone owes anything to fear

when fear drove us all inside the basilica and turned us into blue-blooded drunkards,

when fear tied our tongues like ropes

lest we confess about the realm where fear ends,

when fear envied us for fear trickling its saliva across its tabula rasa eyes,

when fear built us stalls where indulgences are sold for fear

and anointed us with the oil of derision,

when fear misconstrued our visions and turned them into death sentences,

when we forgot to be afraid on the loud-hailer in university square bucharest 1990

and flower power fear descended upon the garden of the mother of god,

if anyone owes anything to fear

when we are soothsayers of the outskirts and vilify beauty,

when we’re the pride of ramshackle apartments and loser parents,

when we are waiters with degrees in potbelliedthief clubs,

when we are poets and split into packs, when we are packs and die as poets,

if anyone owes anything to fear

when the balcony is the dry house of second hand clothes

and the rostrum whence we send our children to buy bread and beer,

when we raise chicken in our garage and wash carpets by the dumpster,

when we fill our house with trinkets and have double glazing fitted in churches,

when the liver floats on litres of mescaline and new-born infants are burnt in hospitals,

when western union changes the blood of emigrants into euros,

when the season of rubber gloves has arrived,

when death is an amnesiac fire-fighter and the danube flows incandescently through intestines,

if anyone owes anything to fear

let him write about the things that are and that will be,

for he is the first and the last,

the last prophecy

the last journey
the last eucharist

the last absence

the last morphine

the last life

the last touch

the last epidermis

the last saliva

the last garden

the last alcohol

the last delirium

the last madness

the last resurrection

the last religion

the last darkness

the last wasteland

the last exile

the last fright

the last language

the last vision

the last gospel.