| Poezii de S?nziana-Maria Stoie |
|
|
| by S?nziana-Maria Stoie |
|
|
These are from "Noaptea," (Night), poems by a young Romanian poet. She is worth learning Romanian for.
cu timpul
mama vorbeşte tot mai duios despre mâncarea de la cantina universităţii de acum 33 de ani ghemuită în fotoliu cu mâinile vineţii la piept buzele răsfrânte deasupra bărbiei pleoapele ca fâşiile de material sintetic
s-a dus naibii ţara cu 400 luai cartelă şi îţi rămâneau şi de cheltuială
mă fac că nu aud în timp ce vâr degetele în chicken paprika lui berryman
plecare aviatorilor
bătrânul poartă şapcă JESUS într-o plasă de corpuri inerte vorbele lui cresc imense la fel cum atunci când te prăbuşeşti în mijlocul străzii ţipătul mamei se întoarce în tine urmează staţia în orbita câinelui cu un singur ochi s-a încolăcit dumnezeu ca un vierme luminos
înainte să coborâm sărutăm cu toţii fruntea batrânului de fiecare dată
zile în care 1. cu lanţurile din jurul gleznelor sparg trotuarul cum în dozele de aluminiu pocnesc fluturii
2. prin fumul de ţigară gros puţin amărui îţi pipăi buzunarele umplute cu firmituri niciodată ca-n hansel şi gretel presărate pe mijlocul drumului când de undeva de sus probabil de pe asfalt cineva te strigă pe nume
3. senzaţia că ne înecăm în glodul şoselei ca într-un camion plin cu solzi ne întipăreşte pe feţe un rânjet
unde mă ascund
îmi înfăşor tălpile în linoleum ca în pielea unor cai tineri după ce se închid uşile mă leg de clanţă cu sfori roşii şi aştept vulturii să-mi ciugulească cheagurile de sare împăturite sub limbă
coridor strâmt I
noaptea pe fundul paharelor din ce în ce mai galbene mă sufoc vrând nevrând cu gura larg deschisă a nu ştiu câta oară peşte într-un acvariu din lame de ras
coridor strâmt II
elefantul din patul meu alunecă prin mine sunt o seringă care îi injectează respiraţie de vodcă arsenic vitriol acelaşi elefant scobit cu unghia în tencuiala mucezită din baia bunicii îşi leapădă încet şi dureros gogoaşa de spută până când poţi să vezi cum fumegă în carnea lui chipurile morţilor dragi ca nişte firişoare de tămâie în nopţile buimace de aprilie după ce sparge pântecele somnului meu elefantul urcă spre cer cântând din vene îi curge un vin alb şi lăptos
tatuaj oniric
rădăcinile părului meu agaţă aerul parcat în vitrine pumni creponaţi volţi albăstrii zăpada tiroliană izbesc etajerele crystal austria jupuiţi de amfetamină TRĂIM INTENS în gara bucureşti nord pe retina unei şopârle leagănele din parcul bazilescu urcă cerul goale fără ochi urechi copaci înfipţi în inimă ca unghiile
deasupra baloanelor de săpun un tânar mângâie în loc de blana pisicii poza cuiva râzând
transmitem în somn
lâncezeala în care ne desfacem corpurile moi cleios înnodate precum funiile vagoanelor de mină proptite pe marginea ferestrei cu ochii lipiți stomacul ghem brațele azvârlite în lături îşi fac loc dincolo de obiecte ca printr-o placentă kilometri de corpuri străpung pielea orașului oamenii zgârie cu unghiile un turn babel din corpuri atașat de nările asfaltului ca un ac de siguranță
|
|
| < Prev | Next > |
|---|