August 18, 2012

Andrei, 

salutari din neinsoritul Edinburgh! daca te uiti pe harta, s-ar zice ca Londra scuipa departe. 

Aici sunt  2-3 festivaluri concomitent si multa frumusete. La cel de carte, de unde voiam sa-ti scriu si unde pentru o suma de bani poti sta in acelasi cort impreuna cu diverse nume literare, era un pic cam scumpa cafeaua. Plus, ma intristeaza foarte sa vad ca cei care citesc tin de o generatie trecuta. E ciudat sa vezi o mare de capete albe ascultand  ca-n transa un pustan la 40 ce nu scrie neaparat mai bine decat predecesorii lui mai celebri. la fel, cred ca o discutie/dezbatere/kermeza literara nu poate fi onesta daca o parte daca o parte da 15 (12 conc.) £ X no. iar cealalta- nu omu' ci ala de-a facut totul 'posibil'- ii baga in buzunar. dar gerintrificarea si marketizarea cartii merg mana in mana-si asta ma face transforma iubirea copilariei si adolesntei in  ceva cu totul opus. Obiectul in sine imi pare a avea un prestigiu nemeritat cu cat devine mai irelevant.Nici nu sunt un optimist ,cum imi tu pari a fi, si sunt pe cale de a anunta moartea cartii. cea a literaturii a fost deja anuntata , tu stii mai bine de ce si in ce circumstante. ( Straniu cum totusi ne infruptam din cadavrul ei, aidoma aluia din Labis, mananc si plang, mananc) Iti scriu din Cabaret Voltaire asadar, la celalalt capat al orasului. De Sud, desigur. Aici poet/wordsmith e cel care spune versuri pe scena.Spoken word, un fel de pauza de lumina intre numerele de stand-up comedy. ( asta se face la Fringe Festival si ciudat cat de multi americani au venit pentru asta). Nu par prea cititi si studiosi domnii astia care rimeaza prin subsoluri in fata a trei patru spectatori ce-au gresit sala, fetele astea baietoase cu razbonicul merit de a ocupa o cladire parasita din Londra si a refuza sa plece, da sunt sinceri. ( stiu, si prostii sunt) Una peste alta, osciland intre N ( desigur, a venit si innobelatul bard al N) si S si constient ca vitalitatea nu justifca nimic in sine, imi pare ca poetul nu mai e un 'autor' in sensul actual, cel putin. Poetul e un terorist. Dar nu a la Breton , iesind cu pistoul pe strada ( ori nu doar). Nu in secolul asta. Ca si ala, poetul aseaza in limbaj cuvantul neasteptat, cel frumos si periculos ca o explozie. Si mai e si fanatismul, siguranta aia adanca a celui pe cale de-a savarsi ceva teribil...spun astea si reflectand la greu in jurul imaginii posteri(ori)tatii pe care ai gasit- atat de bine. rareori mi se tampla sa citesc ceva atat de enlightning, dar fii pe pace, asta nu te face profesor. De curand aud de un roofer de aici ( Edinburgh e oras traditional de masoni). Isi scrie poemele pe tigle, pe care apoi le insereaza in acoperisuri. Bineinteles , nu le va citi nimeni, doar daca ar fi sa distruga acoperisul ala a naibii de solid. ceea ce nu e chiar imposibil totusi. 

fascinant schimbul tau epistolar cu Flor(ent)ina. Asa se intampla uneori cand ele nu trec  prin camerele noastre, desi in cazul asta cred ca oceanul e o camera de hotel ceva mai mare. Uite ce self-devouring, ouroborica e scriitura, povestirea e in insasi cautarea autorului. Ciudat e si eu am usoara obsesie cu cainii vagabonzi ai orasului Bucuresti si ce scriu acum se numeste chiar asa. 

Cu bine;

Dragos

PS- ieri, sorbind dintr-o bere pe treptele orasului, cu spatele la cruce si fata la oameni, remarc o d-ra cu DADA scris pe tricou in litere mai mari , dar nu mai inalte decat sanii ei, care erau imensi. Mi s-a parut ca vad intre silabe acel NO de la intrarea in pestera. La apropiere: theres plenty of DADA in here. Dar nu tot ce-i scris e vizbil.