Robert Serban's Thirty Poems in Romanian English

Ca să pot scrie

ca să pot scrie mai bine
sprijin coala de hârtie
pe-o carte

numele autorului
iese din când în când
la suprafaţă
ca un înecat
şi încearcă să mă prindă de mână

scriu repede-repede şi apăsat
iar cuvintele umplu
coala subţire
cum bulgării de pământ
un mormânt proaspăt


To write better

I prop the paper
on a book
so I can write better

the name of the author
comes up every now and then
to the surface
like a drowning man
trying to grab my hand

I write fast-fast and push hard
and the words fill up
the thin paper
like clods of earth
a fresh grave


Ce rămâne din viaţă

oamenii sunt convinşi
că în poezii nu se întâmplă nimic
că ele ar trebui citite
după moarte
când e bine să nu mai ai pofte  
idei

oamenii nu deschid cărţi subţiri
iar dacă o fac
observă imediat că înăuntru sunt
puţine cuvinte pe rând
puţine cuvinte pe pagină
în rest
alb mult alb
şi le închid repede

fără să le spună nimeni
oamenii ştiu însă că
poezia este ceea ce rămâne din viaţă
după ce o trăieşti


What’s left of life

people are convinced
that nothing ever happens in poems
that they should be read
after death
when you shouldn’t have lusts
ideas

people don’t open thin books
and if they do
they notice immediately that inside
are few words on a row
few words on a page
the rest
is white all white
and they close them quickly

nobody tells them
but people know that
poetry is what’s left of life
after you’ve lived it



Două alune bine prăjite

în ce carte
crezi că mi-ar plăcea să mă regăsesc
în pielea goală
colorat
încordat
cu grupele de muşchi ieşite în relief
cu venele şi arterele dilatate la sânge
bărbat în toată puterea cuvântului
ce transformă sfârcurile oricărei femei
în două alune bine prăjite

nicio carte din lumea asta nu e fidelă
însă cea care îţi cade pe faţă şi te adoarme
oricând te poate orbi


Two well-roasted peanuts

what book
you think I’d like to find myself in
naked
vivid
tensed
my muscles bold
my veins and arteries stretched to the blood
a man in full
who turns any woman’s nipples
into two well-roasted almonds

no book in the world is faithful
but the one that slips down on your face and puts you to sleep
can blind you anytime

 
Crez

cred în steaua mea
pe care tocmai o văd
cum cade
fără zgomot


Faith

I have faith in my star
that I see
falling now
noiselessly


Din apropiere

scriu despre moarte
cu uşurinţa cu care înfig cuţitul de la doi
paşi


A close look

I write about death
with the same ease I plunge the knife in
from two steps away


Bocet

o femeie adună frunzele căzute
în curtea dintre blocuri
cu o mătură de nuiele
ştiu asta fără să văd nimic
– stau întins în pat cu ochii închişi –
aud însă foşnetul ritmat al măturii
şi sunt sigur că e o femeie
şi nu altceva
fiindcă doar ele jelesc întotdeauna
într-un fel sau altul
morţii


Grievance

a woman collects the leaves fallen into the yard
between flats
with a twig broom
I know it without seeing
- I’m lying on my bed eyes closed -
but hear the broom
and I’m sure
it’s a woman
because only women always mourn
one way or another
the fallen


Să nu te laşi

să nu te laşi
niciodată
îngropat de viu
nici măcar atunci când copiii vor să însufleţească nisipul
şi te aleg pe tine să-i dai o formă

nu căuta niciodată sub apă
lucrurile pe care le găseşti şi pe pământ
nu căuta acolo nimic
mai bine azvârle cu bulgări şi pietre
fă valuri

să nu-ţi doreşti niciodată să sapi o fântână
chiar dacă gura şi ochii tăi
şi ai copiilor tăi
vor seca

mai bine aşteaptă ploaia
şi învaţă-i şi pe ei să aştepte


Don’t let yourself

don’t ever
let yourself
get buried alive
not even when kids animate the sand
and choose you to shape it

don’t ever look underwater
for things that you can find on earth
don’t look for anything there
better throw dirtballs and rocks
make waves

never wish to dig a fountain
even when your mouth and eyes
and your children’s
dry up

you better wait for the rain
and teach them to wait as well


N-a fost război

nici anul acesta n-a fost război
dar femeile au strâns mai mult orez şi ulei
mai multă fasole
făină şi floare de ceai
am cumpărat cămăşi închise la culoare
şosete mai groase
ace cu gămălie
coli cu plicuri şi cerneală am cumpărat

n-a fost război
însă copiii au căutat cuie
să le aşeze în vârful săgeţilor de salcie
iar pietrele tăioase le-au spart buzunarele
cei mai destoinici dintre noi au dormit afară
noapte de noapte
şi n-au închis ochii decât atunci când hulele
începeau să cânte

n-a fost război
dar cerul e un insectar
în care strălucesc gămăliile acelor


No war

no war this year either
but women have stockpiled more rice and oil
more beans
flour and tea
we’ve bought dark shirts
thicker socks
sewing needles
we’ve made a run on
paper and envelopes and ink

there was no war
but the children looked for nails
to set atop willow-arrows
and sharp stones cut their pockets
the bravest of us slept outside
night after night
and didn’t close an eye
until the owls hooted

no war yet
but the sky is an insectari
in which the sewing needles shine


Ne-am întors

ne-am întors tencuiţi cu pământ şi sânge
cu genunchii zdrobiţi şi cu ochii prăvăliţi afară din ţeste
mai puţini
dar fără să ne ştim vreodată numele

stăm înşiraţi umăr lângă umăr
şi fiecare îşi primeşte trofeul:
un pepene în care a fost încrustată
faţa celui ucis cu sabia cu suliţa sau cu mâinile goale

din chipurile învinşilor se prelinge o zeamă galbenă
ca o ceară topită

stăm umăr lângă umăr şi
din când în când
unul dintre noi îşi plimbă degetul
pe faţa duşmanului
apoi îl duce la gură şi plescăie de plăcere


We’re back

we’re back plastered with earth and blood
with busted knees and eyes torn from their sockets
fewer of us
not even knowing each other’s names

we stand on a row shoulder to shoulder
and each of us gets his trophy:
a melon inlaid with the face of the guy
we sword-sliced speared or strangled

yellow juice drips fom the vanquished
like melted wax

we stand shoulder to shoulder
every now and then
one of us passes his finger
over the enemy’s face
than puts it into his mouth and smacks his lips


Scutul lui

scutul lui cât o câmpie de pe care s-au retras apele
şi au lăsat în urmă stârvuri de animale de oameni şi peşti
face umbră

pe plitele încinse sfârâie prada înăbuşită în mirodenii
cu toţii suflăm în jar
şi gâturile noastre cresc ca nişte corăbii
ce se apropie direct de globurii ieşiţi din orbite
 
pânzele lor au fost coborâte cu iuţeală
tăiate pe lung de la un capăt la altul
pentru provizii de cârpe şi gheme
 
tragem în piept aer şi fum să înteţim focul
iar din noi ies hârci fiere şi pucioasă
iese sufletul
ca o ursoaică lovită în cap
suflet cu blană pe care se prind scaieţii violeţi

doar unii dintre noi cântă:
cei care au lăsat să doarmă la soare puii ursoaicei


His shield

his shield big as a field where waters have retreated
and left dead bodies of humans animals fish
gives shade

on the hot plates sizzles the spiced hunt
we blow on the hot coals
our necks swell like like sailboats
driven into our bulging eyeballs

their sails quickly pulled down
cut down to pieces for storing
provisions of  leftover tack and crumbs

we breathe in smoke to kindle the fire
as tar and sulfur come out of us
out comes the soul
like a bear mother hit in the head
furry soul ith clinging violet thistles

only some of us sing:
those who let the bear cubs sleep in the sun


Cele cinci simţuri

mai ştii gustul bromurii din ceai
şi erecţiile noastre de dinainte şi de după micul dejun
de care râdeam fiindcă n-aveam ce face cu ele şi le aruncam la WC
mai ştii alarma din prima lună
când în urletele pe întuneric ale locotenentului
tu te-ai încălţat cu bocancii lui miriuţă
iar el i-a luat pe-ai tăi
cu două numere mai mici
de v-aţi înjurat dup-aia mai bine de-un ceas
şi dacă nu săream să vă despart v-aţi fi luat şi la bătaie
mai ştii mirosul din masca de gaze
cu care alergam pe faţă kilometri în şir
pentru că inamicul atacase cu arme chimice
şi noi trebuia să supravieţuim ca să-l nimicim
mai ştii pielea întinsă ca o foaie de cort a doamnei Costea
care ne iubea ca pe copiii ei
iar după ce ne iubea punea câte şase ouă-n tigaie
rădea caşcaval afumat peste ele
şi ne dădea şi-un pahar de vin ca să meargă
mai ştii moartea
cum venea îmbăţoşată şi revoluţionară peste noi
încât dacă n-am fi sărit din calea ei
în tomberoanele de tablă pentru gunoi
ne-ar fi aruncat ea
cum a făcut-o cu ceilalţi o mie şi


The five senses

do you remember the taste of bromide in our tea
and our erections before and after breakfast
we laughed at them they were no use and we wasted them in the toilet
do you remember the alarm in the first month
when the lieutenant was shouting in the dark
you put miriuta’s boots on
and he put on yours
two numbers smaller
so you cursed each other for more than an hour afterwards
and if I hadn’t jump to break it up you’d have fought on
do you remember the smell in the gas mask
we kept on as we ran for miles
because the enemy used chemical weapons
and we had to survive to destroy him
do you remember Mrs.Costea skin stretched like a tent
to loved us as as if we were her own
and after loving dropped six eggs in the pan
grated smoked cheese on
and gave us a glass of wine with it
do you remember death
coming stiffly and rebelious towards us
if we hadn’t jumped out of her way
into the tin garbage bins
she would have thrown us there
as she did with the other thousand and some


Mă ascund

mă ascund în clopotul cel mare al bisericii
şi mă rog să nu moară nimeni şi să nu fie sărbătoare
să nu crească dintr-o dată râul
şi focul să nu răbufnească

mă ascund
lipit cu spatele de bronzul zgrunţuros
cu ochii ţintă la limba care atârnă imobilă şi ucigătoare

în clopotul cel mare e negură
dar simt cum palpită o singurătate mai groaznică decât a mea

aburi se ridică din mine şi se condensează pe limba de bronz
o umezesc şi o sărează
iar ea începe să se mişte încet
ca un mort înviat de ploaie


Hide
    
I hide in the big church bell
 pray that no one dies and there’ll be no holiday
that the river doesn’t rise suddenly
and the fire doesn’t burst

I hide
my back to the ridge of bronze
my eyes watchful on the unmoving killer tongue

in the big bell there is fog
but I feel a loneliness more terrible than mine
steam rises from me condensing on the bronze tongue
etting and salting it
until it starts slowly moving
like one dead resurrected by rain


Nasturii de la cămaşă

poţi să-mi smulgi cu uşurinţă
inima
dar înainte va trebui
să-mi desfaci
nasturii de la cămaşă


The shirt’s buttons

you can easily tear up my heart
but first you’ll have
to unbutton
my shirt


Gura ta

gura ta desparte
carnea mea bună de carnea mea rea
ca o rindea
care desface în fâşii
lemnul ce ţine uşa

urli
îţi pierzi culoarea ochilor
gingiile pleznesc
limba năvăleşte afară
pielea îţi creşte şi descreşte ca un imperiu
nicio oglindă nu te mai recunoaşte
când eşti femeie


Your mouth

your mouth parts
my good flesh from my bad flesh
like a planer
that slices
the wood holding the door

you scream
your eyes turn colorless
your gums crack
your tongue shoots out
your skin rises and falls like an empire
no mirror recognises you
when you’re a woman


Poate

din maşina sport
coboară două femei înalte
cu fustele scurte cât latul de palmă
sunt atât de frumoase atât de frumoase
încât numai gândul că poate sunt curve
mă mai linişteşte


Maybe

two tall women
with short short skirts
exit the sports car
they are so beautiful so beautiful
only the thought they might be whores
calms me down


Scrisorile lungi

primesc de la tine scrisori lungi
cu puţine cuvinte
cum numai fetele sărace ştiu să scrie
învăţate acasă de părinţi:
„mănâncă pâine multă
se umflă în burtă
şi ţine de foame”

viaţa ta înaintează spre mine ca o capră
slabă dar încăpăţânată
în loc de coaste are rânduri subţiri
ce se văd prin plicurile pe care
n-am răbdare să le deschid
şi caut să desluşesc
chiar din clipa în care poştaşul
mi le înmânează zâmbind
nu întotdeauna lumina cade aşa cum ar trebui
nu întotdeauna coastele răzbat prin pielea albă
semn că mâna ţi-a fost mai uşoară
fiindcă vreo ploaie te-a ţinut în casă
departe de bucata de zestre ce trebuie
arată săpată însămânţată îngrăşată plivită culeasă
dar chiar şi atunci
scrisorile tale miros a pământ şi a căcăreze de capră

nu ţi-am răspuns niciodată
iar pâinea pe care ţi-o aduce în fiecare zi poştaşul
nu are expeditor  


Long letters
 
I get long letters from you
with few words
that only poor girls write
their parents taught them at home:
„eat a  lot bread
it fills in your belly
and kills hunger dead”

your life comes at me like a stubborn goat
slim with thin rows of ribs
you can see them through the envelopes
that I’ve got no patience to open
I try to figure them out
as soon as the postman
hands them to me grinning
light doesn’t always fall where it should
ribs don’t always show through white skin
a sign that your hand was light
maybe rain kept you in the house
away from the dowry
that has to be ploughed hoed sowed fattened culled reaped
but even then
your letters smell like
earth and goat dung

I’ve nevered answered
and the bread that the postman brings you every day
has no return address


Cinema la mine-acasă

acasă
în singurătate
sau alături de vreo femeie
plâng uneori la filme

ştiu
sunt prost
iar prostia mă face emotiv
cele mai banale poveşti
despre moarte
despre viaţă
îmi provoacă uneori lacrimi şi muci cât o gripă

ele au toate aceeaşi reacţie
mă iau în braţe
mă strâng la piept
mă mângâie pe cap
uneori îmi şterg ochii
ce femeie rezistă unui bărbat care plânge?

acasă
la filme despre moarte
despre viaţă
eu plâng şi fut


Home Movies

at home
alone
or with a woman
I sometimes cry at movies

I know
I’m stupid
and stupidity makes me emotional
the most common stories
about death
about life
bring tears to my eyes and snot like a flu

they all have the same reaction
take me in their arms
hold me to their chest
carress my head
sometimes dab at my eyes
what woman can resists a crying man?

at home
watching movies about death
and life I cry
and then we fuck


Femei

o femeie singură
alta cu un copil
o alta cu un câine
alta singură
alta cu un bărbat
alta singură
alta singură
alta singură
alta singură
alta singură


women

a woman alone
another with a child
another with a dog
another alone
another with a man
another alone
another alone
another alone


Mi s-a părut

am tăiat porcul
i-am scos şuncile şi le-am sărat
i-am pus carnea la fum
i-am scurs beregata
iar din plămâni din ficat maţe şi splină
am făcut sângerete

am tăiat porcul
un an întreg am mâncat din el
şi mi s-a părut că viaţa
e foarte frumoasă


It seemed to me

I killed the pig
cut out hams and salted them
put meat in the smoker
drained the belly
and made sausages
from the lungs the liver the intestines the spleen

I killed the pig
ate it all year long
it seemed to me
life is really beautiful

Capul

orice aş face
nu-mi pot stăpâni capul
mai mult de câteva clipe
după care fie îmi scapă
fie uit de el
şi iar începe să se mişte în toate părţile
ca un iepure hăituit ce caută o ascunzătoare
fără să ştie unde

să ai un cap ca al meu
e ca şi cum ai fi proprietarul unei case elegante
pe care au fotografiat-o toţi turiştii
dar pe ai cărei pereţi atârnă în cuie
reproduceri după Van Gogh
ale unui pictor chinez

nu mă pot obişnui cu propriu-mi cap
nici după atâţia ani
aşa cum multora ajunşi la bătrâneţe
nu le vine să creadă că bărbatul şi femeia
ce stau unul lângă altul în fotografiile alb-negru
le-au fost părinţi

sus stânga sus înainte stânga dreapta jos înapoi dreapta stânga sus dreapta

merg pe stradă şi încep să-mi scutur capul
până ameţesc
până lumea se învârte cu mine şi devine
pentru o clipă
rotundă ca o sferă
în mijlocul căreia mă aflu

în următoarea clipă
un iepure căprui ce mi se smulge dintre umeri
sparge cu botul balonul încremenit
şi
dreapta stânga înainte jos stânga dreapta înapoi jos sus jos înainte dreapta
viaţa vine spre mine din toate părţile
din pereţi din gunoaie din stâlpi din cer din borduri din maşini
din feţe pe care moartea s-a lipit
ca o caracatiţă zâmbitoare
ce mă fixează cu privirea
de parcă m-ar cunoaşte de undeva


The head

no matter what I do
I can’t control my head
more than a few moments
then it either gets away
or I forget about it
and it starts moving again in all directions
like a hunted rabbit looking to hide
not knowing where

to have a head like mine
is like owning an elegant house
that all tourists photograph
with walls on which hang
reproductions après Van Gogh
of a Chinese painter

I can’t get used to my own head
not even after so many years
just like people as they get older
can’t believe that the man and the woman
side by side in the black and white photos
were their parents

up left up forward left right down back right left up right

I walk on the street and start shaking my head
until I get dizzy
until the world spins with me and becomes
for a moment
round as a sphere
with me in the middle

the next minute
a brown rabbit pulls up from my shoulders
breaks with its muzzle the pinned balloon
and
right left forward down left right back down up down forward right
life comes to me from all directions
from walls from garbage from pillars from curbs from the sky
from faces which death glued on
like a smiling octopus
staring at me
as if he knew me from somewhere


Alt gest

pantofii cu care tata s-a însurat
sunt ca noi
dar au tălpile găurite

îmi bag inelarul prin ele
şi-l mişc

mama râde


Another gesture

the shoes my father was married in
are like new
but have holes in their soles

I stick my ring finger through
and wiggle it

mother laughs


O mică întâmplare

mă scălămbăi la o fetiţă cu părul creţ
iar ea râde şi scoate limba la mine
un fluture mare
colorat
îi zboară deasupra şi dintr-odată i se aşază pe cap

copila începe să ţipe să se zbată şi să plângă
iar faţa ei devine atât de hâdă
de parcă fluturele i-ar fi supt brusc toată frumuseţea


Short story

I make faces at a curly-haired little girl
she laughs and shows me her tongue
a big coloued butterfly
flies over her and lands suddenly on her head

the child starts screaming struggling and crying
and her face becomes hideous
as if the butterfly had instantly sucked all her beauty


Fum

o mamă şterge cu dosul palmei
bărbia fiului care mănâncă

e bătrână
are părul de culoarea cremenii
şi mâna atât de uscată
încât  
după ce fiul i-o sărută
începe
să fumege
încet


Smoke

a mother wipes with the back of her hand
the chin of her child eating

she’s old
her hair is flinty
and her hand so dry
that
after the son kisses it
it slowly
starts
smoking


Prunul pitic şi nişte păsări

m-am întors acasă
şi am regăsit prunul pe care l-am pus în pământ la 12 ani

e o rasă pitică
fiindcă nu-i mult mai mare decât era atunci
dar bunica îmi spune că vara se umple de prune
chiar dacă mărunte ca nişte măsline

ar fi bune pentru ţuică
însă cazanul e spart de mult
şi oricum graurii le preferă înainte de vremea culesului

o întreb pe bătrână dacă graurii sunt păsări călătoare
iar ea îşi şterge obrajii de lacrimi
şi îmi spune că sunt
dar că ei se întorc în fiecare an


The pigeon plum tree and some birds

I came back home
and found the plum tree that I’d planted when I was 12

it’s a dwarf variety
cause it’s no bigger than it was then
but grandma tells me that it’s full with plums in summer
even though they’re tiny as olives

they would be great for brandy
but the boiler has long been broken
and the starlings prefer them before harvest anyway

I ask the old lady if they are migratory birds
she wipes the tears from her cheeks
and tells me they are
but they come back every year


* * *

am trecut prin bucătărie ca prin urechile acului
cu care îmi întăresc câteodată nasturii

nici miros de mâncare n-am prins
nici poftă

sângele meu îngroşat cu
piper scorţişoară dafin vanilie
s-a urnit greu
doar atunci când uşa a prins viaţă
şi a început să se mişte încet
ca un eschimos ieşit primăvara din iglu


***

I passed through the kitchen like a needle through the eye
the one I sometimes use to strengthen my buttons

catching no whiff of food
feeling no appetite

my blood thickened with
pepper cinnamon laurel vanilla
stirred sluggishly
only when the door came to life
and started moving slowly
like an Eskimo coming out of his igloo in spring


Gest

am să-mi las câteva zile
obrajii nebărbieriţi

nu din comoditate
nu din frondă
ci fără nici un motiv
aşa cum
câteodată
las să-mi treacă viaţa


Gesture

I’ll leave  my cheeks unshaved
for a few days

not of convenience
but for no reason
ust like I
sometimes
let life go by


* * *
      pentru Monique Schinder

nu toate lucrurile au greutate
pe unele
cerul le iubeşte mai mult



***
               to Monique Schinder

not all things have weight
the sky loves some of them more


Iapa Inima
             memoriei lui Ioan Flora

de câte ori îmi amorţeşte mâna stângă
mă gândesc la inimă
şi mă întreb dacă o avea tot ce-i trebuie
dacă n-o încurc prea tare
cu ţigările şi cafelele mele
cu femeile ce vor mai mult decât au avut vreodată
cu viaţa ce dăunează grav sănătăţii

întrebările se duc una după alta
până rămân singur:
mâna mi-o simt din ce în ce mai puţin
inima din ce în ce mai tare

o dată cu frica
mă cuprinde
palma dreptei
iar degetele ei
urcă şi coboară
strâng şi slăbesc
împung şi se retrag
din pielea carnea oasele braţului inert

e ca şi cum o jumătate a trupului meu
ar îmbărbăta-o pe cealaltă
ca şi cum partea mea fără inimă
mi-ar adăposti